Sfantul Vasille cel Mare


Sfantul Vasille cel Mare

1 ianuarie

 

     Sfântul părintele nostru Vasile cel Mare, a avut ca patrie Pontul, ce este în Capadocia, şi s-a născut din părinţi binecredincioşi şi de Dumnezeu cinstitori. Tatăl său se numea Vasile, iar mama sa Emilia. Sfântul acesta a fost mare luminător al lumii.

    S-a dus la cetatea Cezareei Capadociei, ca să se deprindă şi cu învăţăturile ce se dădeau acolo… 

   S-a dus la Bizanţ, care era cetatea cea mai mare din tot Răsăritul, unde putea gasi cei mai desăvârşiţi dintre retori şi filosofi.De acolo a plecat  la Atena, unde a aflat pe Sfântul Grigorie, Cuvântătorul de Dumnezeu, sîrguindu-se la învăţături…încât nu puteau să se despartă nicidecum.  Mâncau numai ca să trăiască, pâine şi apă, mulţumind Domnului, ca să câştige filosofia cea cerească şi adevărată, ca să ajute Bisericii noastre…

    Întru meşteşugul gramaticii erau neîntrecuţi, ca şi în măsurile ştiinţei, poeziei, istoriilor, retoricii, filosofiei  aritmeticii,  geometriei, în muzică şi în astronomie; încât s-au făcut dascăli şi filosofi desăvârşiţi.

   Mai inainte de a fi botezati  în Iordan. Dintr-un fulger a ieşit un porumbel luminos care a tulburat apa Iordanului.. A fost  uns  cu mir şi  împărtăşit cu dumnezeieştile Taine. În Antiohia, Meletie arhiepiscopul a hirotonit pe Vasile diacon şi acolo a tâlcuit Pildele lui Solomon. Apoi s-a descoperit într-o vedenie de noapte lui Leontie, arhiepiscopul Cezareei, despre venirea lui şi că Vasile o să fie în vremea sa arhiepiscop al acelei cetăţi. 

   După aceea a fost hirotonit prezbiter de Ermoghen, episcopul Cezareei, care a fost după Leontie era povăţuitorul monahilor.  În Cezareea foarte mult a lucrat cu cuvântul şi cu scrisul, curăţind credinţa cea dreaptă de eresuri. Apoi arhiepiscopul Eusebiu şi-a dat sfârşitul pe braţele lui Vasile. A fost sfinţit de mulţi episcopi, între care era şi bătrânul Grigorie, tatăl lui Grigorie de Nazianz

    După un timp oarecare, fericitul Vasile a cerut de la Dumnezeu să i se dea darul înţelepciunii, aşa încât, cu ale sale cuvinte curate, să poată săvîrşi slujba cea fără de sânge şi să vie spre el Duhul Sfânt. După şase zile, adică în ziua a şaptea, pogorându-se Duhul Sfânt a început a scrie cu propria sa mână tainele sfintei slujbe. Apoi i s-a arătat Domnul în vedenie, cu apostolii, făcând înainte punere a pâinii şi a paharului, la Sfântul Jertfelnic; apoi, sculând pe Vasile, i-a zis: „După a ta cerere, să se umple gura ta de laudă…

   Botează un evreu ce se prefăcuse că este creştin, care îşi dă seama că înfricoşată şi preaînaltă este taina creştinească, văzând în chip minunat ce înseamnă pâinea şi vinul împărtăşaniei…

    Salvează o femeie săraca de o danie cât şi pe asupritorul acesteia din închisorile împărăteşti…

    Altă dată, era foamete atâta de mare în eparhia sfântului, încât mulţi oameni au murit, din lipsă de hrană. Sfântul, văzând pe boieri că ţin graul în hambare şi nu-l dau săracilor, asteptand sa se scumpeasca, s-a mahnit mult…Sfântul i-a înduplecat să-şi deschidă hambarele.

    În acea vreme, împăratul Iulian (361-363), necuratul şi păgânul, vrând să ducă război asupra perşilor, a venit în părţile Cezareei Capadociei; Sfântul îl întâmpină cu pâine de orz, hrana lui simpla si zilnica, dar împăratul, furios, îi da iarba să mănânce şi îl ameninţa cu robia şi cu incendierea cetăţii. Rugându-se sfântul la icoana  Născătoarei de Dumnezeu, Sfântul Mercurie, din icoana alaturata, dupa ce disparuse catva timp din icoana, apare din nou cu sulita insangerata, vestind moartea imparatului.

    Odată, slujind fericitul şi înălţând Sfintele, nu a mai simtit pogorarea Duhului Sfant la Liturghie, din cauza unui diacon care facea semne in slujba unei…femei. Il indeparteaza pe acesta de Sfanta Masa si ii da canon de pocainta…

    Într-acea vreme  Valens (364-378), împăratul, pe mulţi episcopi drept- credincioşi izgonindu-i din scaunele lor, a ridicat pe arieni( adeptii lui Arie, care nu socotea pe Hristos Dumnezeu) în locurile acelora. Împăratul a îndemnat pe voievozii săi, pe boieri şi pe sfetnici cu rugăminte, cu făgăduinţe şi cu îngroziri să sfătuiască pe Vasile spre a face voia lui. 

 Lui Modest, eparhul Sf.Vasile i-a răspuns: „Averile mele(de) voieşti să le iei? Pe tine nu te vei îmbogăţi, iar pe mine nu mă vei sărăci. Dar, socotesc că aceste haine vechi ale mele şi aceste puţine cărţi, în care este toată bogăţia mea, nu-ţi trebuiesc; de izgonire nu mă tem, pentru că al meu este tot pământul, sau mai bine să zic, al lui Dumnezeu. De chinuri nu mă îngrijesc, care mă vor duce la doritul sfârşit, şi cu acestea bine îmi vei face, căci mai degrabă mă vei trimite la Dumnezeul meu”. De atunci împăratul a început a fi mai bun către Vasile, dar mintea sa repede s-a schimat la îndemnul arienilor, vrând să-l izgonească pe Sf Vasile. I s-a rupt hârtia, condeiele i se stricau iar mâna îi tremura… Sfantul vindeca pe fiul lui Valens…

   Sf Vasile, a zidit prin cetăţi spitale, în eparhia sa, şi a miluit mulţime de săraci şi de neputincioşi. 

    Sfântul salvează o femeie văduvă de eparhul Eusebie. Eusebie necăjeşte mult pe sfânt, dar auzind poporul unele ca acestea, s-a ridicat să ucidă pe eparh,dar Sfântul Vasile îl potoleşte.

    Eladie, fostul ucenic al marelui Vasile, a spus: „Un boier drept credincios, anume Proterie, cercetând Locurile Sfinte, a gândit să dea pe fiica sa într-una din mănăstiri, să slujească lui Dumnezeu. Dar diavolul a împins pe o slugă a lui Proterie spre dorirea fiicei stăpânului său. Acesta a mers la un vrăjitor.  La început vrăjitorul n-a voit, apoi mai pe urmă a zis: „De vei voi, te voi trimite la stăpânul meu, diavolul, şi el îţi va ajuta la aceasta, dacă vei face şi tu voia lui”.  Tânărul,  înaintea diavolului, se leapădă de Hristos şi de  Sf. Botez. Cea pe care o luase de soţie îl vede că nu intra în biserică şi nu se împărtăşa…Soţul ei îi spune de ce... Soţia sa aleargă la Sfântul Vasile. Sfântul cu poporul său, prin rugăciuni, scăpa pe tânăr din ghearele necuratului, cu care îl zgâriase chiar pe sfânt, nebun de furie. 

    Acelaşi bărbat vrednic de credinţă, Eladie, povestea şi aceasta despre Sfântul Vasile: Într-una din zile, Cuviosul nostru părinte Vasile, fiind luminat de darul lui Dumnezeu, a zis către clerul său: „Veniţi fiilor după mine, să vedem împreună slava lui Dumnezeu şi să preamărim pe Stăpânul nostru”. Şi a mers la casa lui Anastasie, preotul şi a soţiei sale Teognia. Părintele  era văzător cu duhul, pentru sfânta sa viaţă şi trăia în curăţie cu femeia lui. Şi Sfântul Vasile, episopul  li se arata că e văzător duhul…Slujeşte Sfânta Liturghie cu Anastasie vede pe Duhul Sfânt sub forma de foc pogorându-se şi înconjurând pe Anastasie. Sfântul constata că Anastasie, din munca sa oprea doar cât îi trebuia să triasca şi că era un mare iubitor de strini şi nevoiaşi…Acesta îngrija în secret un lepros, căruia lepra îi mâncase câteva mădulare. Sfântul Vasile îl îngrijeşte şi el pe acel lepros pe care îl vindeca cu rugăciunile sale.

    Auzind despre Sfântul Vasile, Cuviosul Efrem Sirul, care vieţuia în pustie, s-a rugat lui Dumnezeu să-i arate cum este Vasile: Dumnezeu  i-a zis: „Efreme, Efreme, în ce chip vezi acest stâlp de foc, astfel este Vasile. Sfântul Efrem merge la el în Cezareea Capadociei şi se convinge, văzând pe Sfântul Vasile şi clerul în haine luminoase îndreptându-se spre slujire, iar când sluja sfântul Efrem Sirul vedea ieşind dingura Sfântului Vasile limbi ca de foc. Prin rugăciunile Sfântului Vasile cel  Mare Sfântul Efrem Sirul,care  nu cunoştea limba greacă, o poate vorbi miraculos. Iar apoi e făcut diacon şi preot, de catre  acesta.

    Odată nelegiuitul împărat Valens, fiind în cetatea Niceea, cu începătorii eresului arian si au cerut să gonească din cetatea aceea, pe poporul cel dreptcredincios, iar biserica s-o dea adunării lor celei ariene. Sfântul Vasile propune ca bisericii să i se închidă porţile  şi să fie sigilată, iar care dintre părţile adverse o va deschide doar prin rugăciune, a ei să fie pe veci.  Porţile sfintei biserici la rugăciunile poporului şi ale Sfântului Vasile, şi la cantarea : Sfinte Dumnezeule…s-au deschis singure. Arienii au trecut la dreapta credinţă, dar împăratul n-a voit, murind ars de viu în Tracia.

    Odată Petru, episcopul Sevastiei, fratele sfântului, a fost defăimat că trăieşte cu femeia sa. Iar Vasile, auzind a mers de i-a cercetat, găsindu-I fără prihană..Împreună cu însoţitorii săi a văzut cum ingeri se odihneau peste dânşii şi ungeau cu aromate patul lor neprihănit…Cărbunii aprinşi fiind puşi în hainele lor nu i-au ars, fiind apăraţi de Dumnezeu.

    În zilele Cuviosului nostru Vasile era în Cezareea o văduvă dintr-o familie nobilă şi foarte bogată si desfranata. Dumnezeu s-a atins de inima ei cu darul Său şi s-a îndreptat femeia pe calea cea bună. Aflându-se singură, se gândea zicând: „Vai mie păcătoasei, cum voi răspunde dreptului Judecător, pentru atâtea păcate ce am făcut?  Femeia şi-a scris păcatele sale pe o foaie şi a pecetluit-o la loc şi a mers cu ea la Sfântul Vasile.Sfântul s-a aruncat la pământ înaintea sfântului  jertfelnic şi s-a rugat pentru iertarea păcatelor femeii. Când a deschis foaia,  toate păcatele  fuseseră şterse ,numai cel mai greu, nu.   Sfântul Vasile o trimite pe această femeie îngrijorată la prietenul său Efrem Sirul , în pustie ca s-o deslege de păcatul sau.Pe când se ducea ea, Sfântul Vasile a murit…Sfântul Efrem o trimite înapoi.Văzând femeia pe sfânt mort s-a îngrijorat foarte tare de păcatul ei si rugându-se sfantului, când a deschis acea foaie păcatul ei fusese şters. A lăudat ea pe Dumnezeu, care şi după moarte cinsteşte pe sfinţii săi.

    Un evreu, anume Iosif, locuia în Cezareea şi era doctor atât de iscusit, încât cunoştea pe omul care era să moară cu patru sau cinci zile mai înainte. Când a sosit vremea ducerii sfântului la Dumnezeu, s-a îmbolnăvit şi a chemat pe evreu, trebuindu-i ajutor doctoricesc de la dânsul, şi i-a zis: „Ce ţi se pare de mine, Iosife”? Să mă crezi stăpâne, că astăzi până a nu apune soarele, vei muri”. Vasile i-a zis: „De voi rămâne până dimineaţă la ceasul al şaselea, atunci ce vei zice?”  Iosif răspunse: „Să mor eu”. A doua zi văzându-l că este viu, a căzut la picioarele lui cu inimă curată şi a spus: „Mare este Dumnezeul creştinilor şi nu este alt Dumnezeu afară de El; porunceşte, sfinte părinte, să-mi dea Sfântul Botez, mie şi la toată casa mea”. 

     Foarte slăbit Sfântul Vasile i-a răspuns: „Avem pe Ziditorul Care ne întăreşte”. Sculându-se, a intrat în biserică şi a botezat înaintea tuturor pe evreu şi toată casa lui, numindu-l Ioan, slujind singur în acea zi şi învăţând multe pe cel botezat; apoi, şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. În al patrulea an al împărăţiei lui Graţian (375-379), care a împărăţit după Valentinian, tatăl său.

   Marele Sfânt Vasile a păstorit Biserica lui Dumnezeu 8 ani, 6 luni şi 16 zile; deci a vieţuit toţi anii de la naşterea sa patruzeci şi cinci (333-378). 

   

 

Reclame
Acest articol a fost publicat în Invataturi religioase ortodoxe. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s