Sf. Mucenic Teodor Tiron


 

Sf. Mucenic Teodor Tiron

    În fiacare an, în data de 17 februarie, creştinii  îl sărbătoresc pe Sf. Mucenic Teodor Tiron.

    Sf. Mare Mucenic Teodor Tiron este Hramul Bisericii din Obârşia Closani, judeţul Mehedinţi. Şi azi, 17 februarie 2012 l-am sărbătorit pe Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron…

      Condiţiile grele de iarnă  şi alte treburi mai importante au făcut ca invitaţii să nu poată ajunge, dar poporul a venit din nou în număr mare…

     Biserica noastră poartă numele de Teodor Tiron, un sfânt martir militar, în amintirea eroului nostru naţional, Tudor Vladimirescu, luptător pentru dreptate şi libertate. Domnul Tudor a fost fiu al acestor locuri, al closanilor. Bătrânii noştri povestesc că Domnul Tudor a venit şi în satul nostru, Obârşia Closani, cu diferite treburi. Biserica noastră a fost ridicată spre pomenirea lui, în 1936, fiind terminată în 1946, când a fost sfinţită.

    Sf Mucenic Teodor a trăit prin anii 300 d.Hr. pe vremea împăraţilor Maximian şi Maximin, împăraţi pagini, care au trimis porunci înfricoşătoare şi oameni tirani, cruzi şi fără de omenie prin toată stăpânirea lor, poruncind creştinilor să se lepede de Hristos, Împăratul lumii. Unii dintre creştini mărturiseau că Hristos este Dumnezeul cel adevărat. Apoi mureau cu multe şi cumplite munci. Unul dintre aceştia era şi Sfântul mare mărturisitor Teodor Tiron, creştin într-ascuns, din moşi-strămoşi, din cetatea Amasiei, care se numea Mialon. Alţii, de frică, vai! se duceau şi se lepădau de Hristos şi jertfeau idolilor. Iar alţii fugeau şi se ascundeau prin munţi şi peşteri.

    Vrăjmaşul adevărului, diavolul, văzând creştinătatea crescând, cauta de-a pururea să afle un ceas rău şi nişte omeni vicleani, să facă voia lui, ca pe aceşti împăraţi. Sfântul care se numea Tiron  conducea una dintre cele mai alese legiuni ale vremii.

    Creştinismul din locurile acelea era greu încercat, dar acele ţinuturi mai erau înfricoşate şi de un balaur mare, din ochii căruia ieşea foc şi care şuiera foarte tare, de a cărui frica nu îndrăznea nimeni să treacă pe acolo.

    Sfântul Teodor Tiron, cu ajutorul lui Hristos, ucide acel balaur aruncând asupra lui cu suliţa de la o distanţă mare, scăpând de el oamenii din acele ţinuturi. Văzând că, prin uciderea acestuia, Dumnezeu îi dă un semn că este voia Lui să-I mărturisească numele, el îşi pune în mintea sa, ca de vreme ce a biruit acea fiară înfricoşată, va birui şi puterea diavolului, care este fiara cea gândită.

     Este îndemnat şi obligat, prin chinuri grele, de superiorii săi, să jerfeasca idolilor şi să se lepede de Hristos , dar el refuza, făcându-i pe aceşti zei desfrânaţi, pietre neînsufleţite, dându-le foc. Sfântul Teodor a spuns şi a arătat că el e creştin din început şi crede în Iisus Hristos, Dumnezeu adevărat şi împărat al tuturor. Sfântul spunea chinuitoilor săi : “Eu sunt ostaş Împăratului meu, Hristos, iar mai mult nu pot să slujesc altuia”. El e Fiul lui Dumnezeu , Cuvântul adevărului, prin care s-au făcut toate”.

     Îndeamnă pe creştini să nu se lepede de Hristos . Greu schingiuit , cu oasele golite de carne, aruncat în închisoare, înfometat, el este hrănit de Duhul Sfânt, încurajat de Iisus Hristos, înconjurat de îngeri şi mângâiat de cântările lor, rămâne cu Hristos până capăt. -“Cu Hristos al meu am fost, sunt şi voi fi.

    Fiind aruncat în foc, Sfântul, mulţumind lui Dumnezeu, şi-a dat al său suflet în mâinile lui Dumnezeu. “Şi am văzut, zice scriitorul care a fost martor, cinstitul şi sfântul sau suflet ridicându-se spre cer, ca un fulger!”

    La cinzeci de ani după moartea să sfântul Teodor Tiron i se arată în vis Patriarhului de Constantinopol, Eudoxie şi îl învaţa să-şi hrănească păstoriţii cu coliva, deoarece Împăratul păgân Iulian le spurcase mâncarea, stropind-o cu sângele de la jertfele idolilor.

    Îl pomenim şi în prima săptămână a postului mare, Sâmbăta Sf. Teodor. El continua să fie doctor sufletesc şi trupesc al celor ce-l cinstesc.

    Sfântul Teodor apara credinţa creştin-ortodoxă cu preţul vieţii sale, îndemnându-ne şi pe noi s-o apărăm şi să nu ne lăpădam de ea, să nu jertfim şi să nu ne închinăm idolilor, adică celor care nu sunt dumnezei, atât celor noi, cât şi celor vechi, ci adevăratului Dumnezeu, Creatorul tuturor.

     Câţi nu se leapădă de credinţă?!!! Câţi nu zac în ignoranţa şi nepăsare ameţiţi de gânduri rele şi tot felul de patimi! Câţi nu încearcă să distrugă adevărata credinţă prin orice fel de mijloace!

    Sfântul nu se lasă biruit, nu cedează, căci traieste în Hristos şi cu Hristos, compara ce-i oferă viaţa, lumea trecătoare cu ce-i oferă Hristos… Va veni vremea, spune Sfanta Evanghelie de azi, cand ne vor scoate din biserici si ne vor ucide, crezand ca fac bine inaintea lui Dumnezeu…caci au urat intai pe Hristos… Amin.

cuvant ingrijit de preot Bona Marian

Reclame
Acest articol a fost publicat în Invataturi religioase ortodoxe și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s